În pas de...munte: Util

1.Cum să pășești pe munte
(un scurt articol semnat Nick)

Chiar dacă nu faci alpinism ori escalade, fiecare pas pe care-l faci pe munte, contează. Unele porțiuni pot fi într-atât de abrupte, încât nu ți-ai dori să te împiedici ori, în cele mai fericite dintre cazuri, să te alegi cu vreo fractură doar fiindcă nu ai fost atent la drum.

La urcare, pe pante înclinate, îți faci întotdeauna priză cu lateralul bocancului. Niciodată! Dar, absolut niciodată NU calci pe călcâie dacă panta are o înclinație considerabilă! Aici mi-a fost dat să întâlnesc două tipuri de a urca o pantă. Una mai comică și alta normală dar, ambele perfect valabile și corecte.

Sunt unii oameni care, poate, la viața lor, undeva prin copilărie, au făcut alpinism... Pe oamenii aceia îi vezi, adeseori, urcând o pantă, precum rațele, stabilindu-și echilibrul pe partea lateral- interioară a bocancilor- de la ambele picioare dar, și pe brațe. Sunt oamenii pe care nu îi vei putea vedea aproape niciodată stabilindu-și echilibrul doar pe picioare ori pe partea lateral-exterioară a bocancilor-defect profesional. Sigur, e o variantă originală pe parte de trekking dar, și cea mai safe cu putință. Pe cei care nu au făcut nicio oră de alpinism iar panta montană e de trekking, nu îi poți pune, însă, să facă astfel de piruete ori figuri, fiindcă ar fi mai greu să poată urca în felul acesta. Dar, pot urca cu ajutorul părții lateral-exterioare a bocancilor alternând-o, în ascensiunea lor, cu partea lateral-interioară a celuilalt pas și ajutându-se de bețe telescopice pentru partea de brațe.

O pantă stâncoasă nu pune probleme DACĂ vremea este adecvată, nu a plouat și nici nu a căzut ceața. Cu toții, însă, știm că așa ceva e cam rar întâlnit la munte. Ca atare, dacă porțiunea este alunecoasă și umedă, încetinești, în primul rând, ritmul, calci tot cu lateralele bocancilor dar, nu faci niciun pas până când nu ești sigur că piciorul pe care te sprijini are priză bună, pe stâncă.

Pe timp de îngheț, tot în cazul unei pante înclinate considerabil, recomandați ar fi niște colțari, cu ajutorul cărora să poți sparge porțiunile înghețate, stabilindu-ți priza. Dar, mai rar vezi așa ceva la oamenii de trekking, ca atare, unica posibilitate rămâne aceea de a face trepte, spărgând gheața cu lateralul bocancilor (fie interior, fie exterior).

Recomandabil,însă,atât pentru liniștea salvamontului cât și pentru binele vostru, e să urcați pe timpul verii și să nu vă aventurați pe timp de iarnă, în zonele închise. Pentru porțiunile deschise tot anul, vă recomand pe timp de iarnă niște colțari, care v-ar scuti de multe bătăi de cap, în cazul unui îngheț ori a unor pante dificile.

Pe parte de trekking, însă, cele mai mari probleme se pun la coborâre. Sunt mulți care au talentul de a o lua la vale, într-un ritm alert, ajungând să-și piardă echilibrul. Sigur, nu fac referire aici la potecile line de munte. Că dacă mă refeream la așa ceva, nu mă apucam acum să mai scriu. Cu toții știm cum se circulă pe asfalt. Atenția se îndreaptă către porțiunile abrupte încărcate cu pietriș, stâncă, noroi, gheață.Sau, în unele cazuri, cum ar fi coborârea pe pârtie, în toiul verii (cunosc un astfel de exemplu;-))

NU SE COBOARĂ NICIODATĂ CU VÂRFUL! Am întâlnit atâția oameni care nu au habar de cum să calce pe munte, încât, chiar dacă sună aberant și repetitiv, trebuia să o spun. Coborârea se face întotdeauna, pășind lateral!Dacă piciorul o ia la vale, îl lași, lejer, să se ducă, până când reușește să-și stabilească o priză. Când panta e plină de noroi, încerci să-ți faci un fel de trepte, cu lateralul bocancului iar în caz de gheață aplici aceeași schemă. Pe o pantă înclinată, întocmai unei pârtii, NU cobori NICIODATĂ de-a dreptul!!! Ci, în zig-zag!!! Luând-o de-a dreptul, ajungi, la un moment dat, fără măcar să-ți dai seama, ca un bolovan care se rostogolește la vale... Și nu vrem să demolăm ceva din jurul nostru, până la urmă...

Alte amănunte: când urci, niciodată nu te uiți în spate; ritmul pe munte trebuie să fie același...ori egal (nu lent pe o porțiune și alert pe o alta); într-un grup, ritmul se stabilește în funcție de cel mai încet dintre membri; lider-ul grupului stă întotdeauna în urmă, urmărind cu atenție dacă ceilalți respectă marcajele potecii; pauzele nu trebuie să fie mai mari de un minut fiindcă riști să-ți obosești inima; pe porțiunile de urcuș NU se aleargă fiindcă există riscul unor aritmii cardiace, a unei oxigenări abundente a sângelui și pot apare, inclusiv, unele probleme la nivelul plămânilor; pauzele în pantă nu sunt recomandate: se fac pauze fie înainte, fie după urcarea pantei...

Sper ca sfaturile să vă fie de folos! Ture faine și fără salvamontiști la datorie;-)

2.Cum să te ferești de vietățile pădurii

Evident, marea temere a oamenilor sunt urșii... Dar, să nu uităm de faptul că mai sunt și alte animale precum râșii, șerpii, lupi...etc

După cum spuneam și la începutul blog-ului, natura te respectă dacă și tu, la rândul tău, o respecți pe ea...

La fel și în cazul așa-ziselor fiare sălbatice. Se tot spune pe la știri cum oamenii au fost atacați de urși... Marele păcat este acela că nu se spune și de ce s-a întâmplat așa ceva...

În primul rând, lucrul pe care nu prea-l pricep unii este faptul că noi invadăm habitatul lor și nu invers. Ca atare, trebuie să respectăm regulile lor, nu ale noastre! Noi suntem invitații și nu oaspeții.

Au existat și mai sunt încă zoologi care cercetează gesturile și instictele animalelor. Unul dintre aceștia este renumitul Kevin Richardson.

Animalele au o logică în comportamentul lor care, oamenilor le scapă cu desăvârșire.

Ele nu atacă fără un motiv...fie se simt în pericol, fie au nevoie de hrană, fie le-ai invadat teritoriul.

Probabil, acum veți considera că vă spun povești cu zâne, desprinse din vreo carte...

Nu...nici vorbă! Întâmplător, m-am întâlnit de atâtea ori cu urșii încât am ajuns, la rândul meu, nu numai să scotocesc după informații ci, să le și pun în practică, având în vedere că mi s-a oferit și ocazia.

Dacă sunteți pe un traseu, puneți-vă pe cântat sau făcut gălăgie...râdeți, spuneți bancuri...În felul acesta, chiar dacă ar există vreo dihanie prin preajmă, nu se va apropia de grupul vostru.

Dacă sunteți cu cortul, faceți focul în apropiere. Nu lumina va fi cea care îl va speria ci, umbra.

Nu depozitați mâncarea în cort ci, la o distanță considerabilă de acesta fiindcă ursul nu are treabă cu oamenii ci, cu ceea ce cară după ei, respectiv bunătatea de alimente.

Nimic din ceea ce veți ține în cort, inclusiv hainele să nu care cumva să aibe miros de grătărele și mici.

Locul în care este cel mai puțin probabil (evident...nu neapărat imposibil) să apară ursul este la înălțimi. De regulă, ei noaptea coboară pentru a-și căuta hrana. De aceea, cel mai sigur loc de campare va fi sus și nu la baza muntelui, în vreo poiană.

Dacă dați pe drum de o ursoaică însoțită de pui, faceți cât mai mult zgomot cu putință...bateți cu lingura într-o oală de tablă, DAR nu aruncați cu bețe sau alte grozăvenii fiindcă îi veți da impresia că o veți ataca și că puii ei sunt în pericol. Urșii nu stau tocmai bine la capitolul auz iar puii sunt puși pe joacă...Motiv pentru care ei vor fi primii care vor alerga spre voi, în întâmpinare dar, zgomotul îi va îndepărta, ursoaica va simți un pericol și îi va chema iar voi aveți șanse în proporție de 90 la sută să scăpați cu bine.

În urmă cu ceva ani, la știri s-a spus despre o nemțoaică ucisă de o ursoaică... Recent, mi-a fost dat să mă întâlnesc pe Platou cu un cioban (martori îmi sunt toți cei care au fost de față) și care ne-a povestit cum s-a întâmplat defapt marele eveniment, el însuși văzând toată pățania.

Ideea e că nu s-a precizat un miiicccc amănunt în acea știre Tv...și anume, faptul că nemțoaica, în loc să se îndepărteze, s-a apropiat de animale, încercând să le pozeze...Logica animalului? Voi ce credeți? Nu te lasă o cățea să te apropii de puii ei, darămite o ursoaică... Simțindu-și puii în pericol, a atacat...

Dacă dai de el, întâmplător, pe o potecă, cea mai bună soluție este aceea de a arunca rucsacul în stânga sau în dreapta ta...oriunde, numai să fie în sens opus ori lateral sensului tău de mers. Evident, la așa ceva nu mai ții cont că, poate, în jur e vreo prăpastie... Ideea e să-l arunci pentru că interesul ursului va fi desaga ta și nu tu.

Dacă ai pe unde să treci, ocolește poteca, urmărind atent reacțiile ursului, fiindcă în felul acesta îi transmiți mesajul că nu îi invadezi teritoriul și că nu reprezinți un pericol pentru el. Dacă nu cedează și reacțiile lui sunt în continuare violente, fă-te ghem... Este o regulă de aur valabilă pentru TOATE animalele sălbatice. Făcându-te ghem, ele înțeleg din gest faptul că le cedezi teritoriul și că te declari învins. Ca o paranteză, aici se și face diferența între animal și om...Omul lovește exact când ești la pământ...animalul? NICIODATĂ!

Oricât de bun ai fi la alergări, nu o lua niciodată la fugă! Te va prinde din urmă, fii sigur de asta...

În urmă cu ceva ani buni am avut parte de o experiență de vis, în care am fost luată de mână și târâtă aproape, într-o fugă nebună din cauza unui amărât de urs. A alergat după noi, pe potecă și ne-a prins din urmă. Am țipat să ne oprim, într-un moment de furie iar ursul s-a oprit și el... Se uita la noi ca la un banc cu proști...Nu vreau să știu ce era în mintea lui... În plus, din spatele ursului, mai veneau trei turiști...Când l-au văzut, au luat-o drept...în jos!... Unde, de altfel, ne-au și așteptat...

Mi-am oprit atunci însoțitorul și am mers agale și ffff încet, pe potecă, fără să-mi mai pese că ursul se află în spatele nostru... Nu mai țin minte dacă am cântat dar, știu că vorbeam...Ca atare, dihania, după ce ne-a analizat și a văzut că nu reprezentăm niciun pericol pentru ea și nici nu deținem hrană la noi, s-a făcut dispărută. N-avea ce mâncare să obțină de la noi, oricum și, în plus, nu i-aș fi dat! Chiar există și o campanie Salvamont pe această temă (de apreciat!), în care se spune foarte clar: Dând ursului de mâncare este egal cu o condamnare la moarte...

Știți...există vorba aceea cu omul sfințește locul... În unele cazuri, îl distruge mai degrabă...

Totodată, am mai citit în unele rubrici despre spray-uri cu piper... Iertați-mi lacrimile! Nu sunt de la piperul din spray ci, de la hohotele de râs! Dați voi cu așa ceva ursului, în nas, că veți avea parte de o chelfăneală pe măsură. DAR, acea minune de spray este util din alt punct de vedere...Taie mirosul grătărelelor făcute iar ursul nu le va mai simți.

Încă un amănunt legat de animalele sălbatice, în general... Frica umană este resimțită de fiare ca pe un semnal de pericol. Pare bizar dar...probabil, în momentele de teamă, organismul nostru emite semnale către animale... Având în vedere inclusiv faptul că ele comunică mai mult non-verbal...automat, simțurile lor sunt cu mult mai dezvoltate decât cele umane. Într-un cuvânt, animalul îți simte fiecare stare sufletească... Dar, uneori o percepe distorsionat...Așa și cu frica...

Este cel mai dificil lucru dar, nu imposibil... Trebuie să vă controlați teama! Nu numai că vă face să acționați greșit dar, vă face, involuntar, să transmiteți un mesaj eronat fiarelor pădurii.

Gândiți-vă la întrebarea De ce o căprioară sau o veveriță nu fac rău și ursul da? Animalele se apropie de noi atât cât le permitem... Căprioarele ni s-au părut simpatice și țanțoșe așa că am considerat că sunt și fricoase... Veverițele la fel... Ca o paranteză... am trăit să văd și veverițe rele! Au zgâriat de nu se poate pe-un om... Oare de ce? ... Am aflat, ulterior, când am întrebat, de curiozitate, ce a fost în mintea lui... Răspunsul? S-o iau acasă pe una din ele, pentru fie-mea...

Ca atare, animalele simt și au logica lor...

Ca un fapt divers, există o tehnică banală care închide transmisia temerilor tale către animale... Unește degetul arătător cu degetul mare, la ambele mâini... Apoi, încearcă să aplici, în funcție de caz, una din tehnicile de mai sus... Sigur, ideal ar fi să nu aveți nevoie!

Cât despre râși? Toți susțin că sunt cumplit de răi... Toate felinele par așa... Adevărul este unul: oricărei feline, fie ea și mâță sălbatică, mai mică sau mai mare, trebuie să-i câștigi încrederea.

Cu un urs comunici la un fel... Cu un râs? Va trebui să joci un fel de joc pisicesc. Noroc că sunt atât de rari la noi în țară... că v-ar apuca noaptea pe Platou, încercând să treci de miorlăielile și atacurile unei pisici sălbatice.

Trebuie să stai pe loc, să te faci ghem, să încerci s-o imiți, să cauți să te îndepărtezi, încet, și să o ții într-o continuă tratativă de genul acesta care, practic, e un fel de negociere cu felina...negociere care te va ține ore! De ce? Fiindcă ești pe teritoriul ei... pe care l-ai încălcat și pentru asta trebuie să-ți iei porția de răfuială din partea felinei...E bine să lași un râs să-ți spună, în toate tonalitățile pe care le va emite, tot ce are de zis, dacă vrei să scapi întreg. Felinele CHIAR sunt cele mai posesive și imprevizibile animale. Cândva, citeam un articol despre o insulă, unde se presupune că ar fi depozitate nu știu ce comori... Cert e că nimeni nu a putut-o explora din cauza râșilor aflați în acea regiune și de care, niciun om, până în prezent, nu a reușit să treacă. Ce e al lor NU va fi și al tău...în schimb, ce e al tău, va fi întotdeauna și al lor...

În privința șerpilor... Apar întotdeauna după ploaie de parcă i-ar fi adunat careva la sfat... Va trebui să pășiți cu atenție... Nu e tocmai frumos să calci un șarpe...dacă mai e și veninos, atunci el îți va spune și ceva de dulce în doi timpi și trei mișcări. Să mai spun ce trebuie făcut în caz că te-a păpat un șarpe? Pui un garou deasupra mușcăturii și tragi veninul cu gura, cât poți de repede...Asta nu înseamnă că ești vindecat ci, că se reduce cantitatea de venin din organism, ceea ce îți asigură suficient timp pentru a ajunge la cel mai apropiat punct medical. Pentru a nu te trezi cu ei în corturi, bate patru cioturi, în cele patru colțuri ale cortului și leagă o sfoară, la baza cortului, la vreo opt-zece centimetri de sol- așa, nu vei avea surprize neplăcute.

Cu lupii este, practic, cel mai ușor. În primul rând, îi vezi cel mai mult iarna...Ca atare, vara sunt șanse slabe de a da peste vreunul. În orice caz, dacă se va întâmpla un astfel de miracol, focul este sursa cea mai sigură care îi îndepărtează.

Atâta timp cât iubiți animalele... și ele vă vor iubi pe voi și nu vă vor vătăma! Respectați-le regulile și habitatul iar ele nu vă vor face niciun rău.

3.Cum să-ți alegi echipamentul de trekking

Pentru toți doritorii de drumeții echipamentul este foarte important. Mai mult, chiar s-a dezvoltat o modă a muntelui. Cândva, cărai după tine un ditamai cortul, bocancii erau mai grei decât tine, rucsacul era un soi de raniță, cu bretele din piele iar bețele de munte erau niște crengi de copac, găsite prin pădure. Cu siguranță, unii dintre voi își aduc aminte de lucrurile acestea. Personal, le-am considerat niște ustensile demne de tot respectul.

Acum, ai, însă, acces la un echipament mult mai ușor și mai sigur pentru drumețiile tale.

Bocancii ideali ar fi cei all-season. Așa, nu va mai trebui să aveți mai multe perechi: unii de vară, alții de iarnă. Aveți unii și buni. Un bocanc de calitate trebuie să aibe Gore-tex, Vibram și o bandă protectoare, aflată la baza bocancului, pentru a împiedica nu numai ruperea acestuia în părți dar și pentru a permite atașarea, pe timp de iarnă, a colțarilor.

Puteți alege și o variantă mai ieftină care, în loc de Gore-tex, să aibe Gri-tex... La urma urmei, important e ca talpa să aibe aderența necesară.

Rucsacul este și el important. Este ideal unul pentru escalade fiindcă e prevăzut cu diferite închizători sau elemente atașate, menite să-ți protejeze spatele, să nu transpiri, iar coloana ta să fie în bună regulă, chiar și după 43 de kilograme cărate, pe un drum de 12 ore.

Hainele sunt și ele pe categorii. Pe timp friguros e bine să fie dublate cu polar. Există, inclusiv pantaloni cu dublură de polar, geci foarte groase la fel, minunate pe timp de iarnă. În perioada mai călduroasă, însă, interesul hainelor este acela de a proteja împotriva vântului și a ploilor răzlețe. Puteți alege pantaloni din fâș sau, dacă urâți foșnăitul unui astfel de material, există unii, special făcuți, dintr-un polar mai fin, având, însă, pe extremitățile importante, porțiuni fâșate și, sunt, dealtfel, și windstopper. Gecile, pe timp de vară, trebuie să fie ceva mai subțiri. Există așa ceva în toate magazinele specializate pe parte de drumeții montane. Și ele vor trebui să vă apere împotriva vântului și a ploilor.

Pelerina de ploaie... un element esențial în arsenalul vostru. Vremea la munte este întotdeauna imprevizibilă și schimbătoare. Uneori, e suficient să faceți doi pași și să vă treziți că vă plouă așa, din senin. Ca o paranteză, la capitolul acesta, am descoperit că, mai nou, prin magazine puteți găsi și scurte sau geci pe post de pelerine DAR, nu vi le recomand...De ce?! Pelerina nu e întâmplător atât de lungă și până în pământ...Logica ei este aceea de a vă proteja atât pe voi în întregime, cât și rucsacul pe care-l cărați. Sigur, puteți să luați o gentilică înlocuitoare pelerinei, să vă mai luați și husă antiploaie pentru rucsac și, eventual, la picioare, vă puneți niște parazăpezi ca și protecție... Bătaia de cap ar fi, însă, mai mare.

Am întâlnit persoane foarte pasionate de cum le vin și cât de bine arată sau nu în hainele acelea...În sfârșit, eu prefer să văd utilitatea și nu modalitatea de a arăta șic...

Echipamentul montan nu înseamnă un trend ci, o necesitate...

Pe timp de vară șapcă, pe timp de iarnă căciulă, mănuși, fular...Spun asta pentru unii care uită să și le ia de fiecare dată de acasă... Trebuie să recunosc...din acest motiv, am o adevărată colecție de șepci, achiziționate de la munte... Deh, le-am cumpărat pentru prieteni și am rămas cu ele.

Parazăpezile sunt bune în orice anotimp. De acest lucru m-am convins cu greu... După ce am nimerit în mormane de zăpezi dar și în noroaie de abia aveai pe unde să calci, mi-am achiziționat niște minunate parazăpezi. Ca atare, vi le recomand cu toată căldura pentru echipamentul vostru montan.

Bețele telescopice ar fi bine să nu vă lipsească, în caz că plecați la un drum mai lung și mai anevoios...Deși, am avut o mare îndoială față de acest produs, m-am convins, în cele din urmă, de eficacitatea lui, pe anumite porțiuni de drum... E bine să le luați pliabile... Fiindcă, pe anumite părți ale drumețiilor voastre vă pot încurca dar, pe altele vă pot fi foarte utile. Cu ele, dealurile se pot urca mai ușor iar văile abrupte se pot coborî mai în siguranță, fiindu-vă, în acest sens, un real sprijin.

Lanternele să nu vă lipsească! Se găsesc în magazine tot soiul de mărimi, dimensiuni și tipologii de lanterne. Important e să aveți întotdeauna una cu voi, indiferent cum ar arăta ea... În caz de trekking și nu de campări, ea este un mare "just in case" și valabilă în momentul în care v-ar apuca noaptea pe traseu.

O trusă medicală ar fi, totodată indicată. Nu se știe niciodată ce se poate întâmpla... Unul își poate scrânti glezna sau, pe altul din grupul tău îl apucă durerile de cap ori i se ridică tensiunea... altul se poate juli... altul răcește... De aceea, nu e rău să cari dulapul cu medicamente și bandaje, după tine, mai ales atunci când te afli cu grupul.

Cu siguranță, mulți dintre voi cunoașteți toate aceste recomandări. Rolul lor, însă, este acela de a informa pe începătorii care iubesc muntele și care și-ar dori să se apuce de trekking, fapt care-i va face să-și dorească mai multe informații în legătură cu echipamentul necesar.

Și noi, la început, am fost simplii pantofari...și nu ne-am născut învățați... În plus, o bună parte din reguli ori logici sau necesități ale unor ustensile, le-am descoperit, cu toții, pe parcursul drumețiilor noastre...și nu e rău să le împărtășim și cu alții.

4.Cum să-ți alegi echipamentul de camping...

O să presupunem faptul că nu vreți să plecați în vreo expediție în Siberia sau Nepal....fiindcă, dacă lucrurile ar sta astfel, alegerea echipamentului de camping nu numai c-ar fi foarte costisitoare dar, ar însemna și o sumedenie de date importante cum ar fi temperaturile foarte scăzute sau crescute pentru care, echipamentul adecvat este și unul foarte atent ales și de specialitate. Iar cei care fac astfel de expediții (și față de care am toată stima din lume), nu stau să consulte un blog...Știu foarte bine la ce se înhamă și ce presupune să învingi un munte.

Nu...Noi vorbim, totuși, de camping, prin munții României...Și, când vom termina cu ei, mai înspre pensie, poate să vă descriem și vreo Hymalaia...că doar a urcat-o Andreea Marin...Evident, e o glumă și luați-o ca atare.

Care va să zică, primul lucru pe care trebuie să-l aveți în vedere este acela de a nu dormi sub cerul liber. Oricât de romantic este să privești cerul noaptea, îți trebuie și un acoperiș deasupra capului, când te ia somnul de la atâția meteoriți văzuți... Ca o paranteză, luna martie este perioada căderilor de stele...O noapte, la munte, în acel moment ar fi, într-adevăr, feeric.

Cortul este și el împărțit pe sezoane. Recomandabil este unul all season, evident... sau, mă rog...fie vorba între noi...trei sezoane, nu patru. De ce? Fiindcă ține la ploaie, la vânt, la umezeală,la temperaturi mai scăzute și poți prelungi plimbările pe munte până prin toamnă- fapt de care nu poți beneficia cu un cort de vară. Asta nu presupune un cort pentru expediții, după cum spuneam și mai sus dar, nici o cârpă pe post de acoperiș, pe timp de noapte. Ceva între este cel mai indicat și acela este cortul pentru trei sezoane.

Cuiele pentru cort le găsiți, de regulă, separat. Nu sunt scumpe și sunt necesare. Fără ele ar fi ca și cum ați vrea să mâncați tocană dar, nu ați avea furculiță. Ca atare, cortul fără cuie...e ca nunta fără lăutari... sau ceva de genul.

La sacul de dormit intervine aceeași problemă. Unii sunt într-atât de subțiri încât pot fi folosiți, cu brio, în nopțile călduroase de la Vama Veche. Când pleci pe Vf. Omu, însă, distracția se schimbă.De aceea, recomandabil este tot un sac trei sezoane. Vă ține de cald până toamna târziu- și asta v-o spune o persoană de-a dreptul friguroasă și care, fără două polare și-o geacă, tremură din toate încheieturile și vara.

Ca atare, când dați iama prin magazinașele de specialitate, întrebați de corturi și saci de dormit pentru trei sezoane. Prețurile nu sunt exagerate pentru aceste produse ci, din contră, sunt conforme calității lor. Veți găsi saci de dormit de la 80 de roni (pe care eu îi consider cârpe) și până la 600 de roni(aici vorbim deja de expediții în Siberia)... Un sac de dormit trei sezoane, însă, îl puteți găsi și la 170 de roni iar calitatea este mai mult decât mulțumitoare.

Izoprenul este necesar pentru a nu te lua durerea de șale... Cu așa ceva la tine, transformi somnul, într-unul confortabil. Ei, la capitolul izoprene, trebuie să recunosc faptul că am avut aventuri mari... Toate îmi pareau subțiri...Mai mult, unele sunt într-atât de proaste, încât îți vine a plânge de bugetul alocat. Există, totuși, izoprene prevăzute cu un soi de folie de aluminiu. Sunt grozave fiindcă țin la umezeală... Dar, și acelea mi s-au părut leșinate...Așa că m-am apucat să fac o șmecherieeee... Probabil, unii vor critica țăcăneala mea... Deh, fraților...fiecare cu stolul lui de vrăbii... Într-un cuvânt, m-am apucat și-am lipit două izoprene unul de celălalt, pentru a-mi face șederea cât mai confortabilă cu putință. Crează puțin disconfort la cărat dar, e nimic în comparație cu ce-ai trăi după ce te-ai trezi anchilozat.

Husa pentru izopren nu este o neapărată necesitate dar, pentru protecția izoprenului, vă puteți achiziționa și așa ceva din magazine.

Arzătorul este o parte a echipamentului de camping care, pentru unii e egal cu zero, pentru alții este un element primordial. Sincer, sunt o mare cafengioaică...Motiv pentru care, arzătorul îmi prepară un bun energizant dimineața. Nu este un element de supraviețuire...DAR, e, totuși, plăcut, să stai seara și să admiri apusul de soare, în timp ce îți prepari un ceai sau dimineața să privești răsăritul, în timp ce se face cafeaua.

Dacă vă încumetați să luați și un arzător cu voi, va trebui să știți că nu arde singur... Buteliile se dau întotdeauna separat. Nu sunt scumpe și sunt practice. În plus...până și la capitolul acesta veți întâlni diferite tipuri de arzătoare...antivânt...pentru vară sau pt iarnă...etc... Buteliile, la rândul lor, au diverse dimensiuni... Luați-vă unul cât pentru un ceai la ibric și o cafea (adică de vară)...

Pentru restul mâncărurilor s-au inventat grătarul și focul de tabără, nu arzătorul- ar fi un chin inutil.

Este bine să aveți la voi și un briceag practic sau multifuncțional. Nu calcă, nu spală DAR, taie, pilește și-ți pune la dispoziție de la lingură la furculiță și inclusiv o scobitoare, în unele cazuri.

Soluții pentru făcut focul sunt de tot neamul. Ele întrețin arderea pentru ca focul tău de tabără să fie pe măsură. Cele solide sau la pastile sunt considerate cele mai proaste iar cele lichide sunt, într-adevăr, cele mai calitative DAR și foarte dificil de cărat după tine. Cu puțină străduință, însă, poți găsi și pastile foarte eficiente.

Evident, nu trebuie să vă lipsească vasele. Găsiți de la seturi de tacâmuri din plastic, până la seturi inoxidabile. Personal, recomand inoxul sau tacâmuri de titanium- le aveți pentru mai mult timp și sunt de calitate. Va trebui să aveți în dotare: căni, lingurițe, furculițe, vase de gătit pentru voiaj și care au mânere detașabile, farfurii pentru mâncare și un termos care, va păstra întotdeauna apa rece, pe timp de vară sau ceaiul cald- pe timp de iarnă.

Pentru camping e bine să aveți la voi mai multe feluri de lanterne. Unele frontale, care vă pot ajuta să vă luminați singuri spațiul de care aveți nevoie (de exp. vreți să tăiați cartofi și nu are cine să vă țină o lanternă). Cea mai bună e cea duo led...bună dar și scumpă. Și, pe lângă acea minunată frontală, va trebui să mai cărați încă una a cărei lumini să bată la o distanță considerabil de mare. Găsiți lanterne care pot bate până la 30 de km distanță iar la acest capitol, tot cele clasice sunt mai practice.

În ceea ce privește tăiatul lemnelor... Există fierăstraie portabile... Sincer? Sunt, într-adevăr, foarte ușor de cărat în bagaje DAR...până a doua zi nu știu dacă reușești să tai ceva cu el... De aceea, mai practic ar fi un topor...

Iar pentru igienă, găsiți în magazine dușuri portabile. Dacă sunteți mai mulți, însă, eficiența unuia singur e inexistentă...Nu sunt scumpe și de aceea vă și recomand mai mult de unul. Le puteți agăța foarte comod de orice creangă de copac și puteți pune în jurul lor o prelată...Ele vă vor asigura, cu siguranță, igiena de care aveți nevoie.

Cu acestea închei, dorindu-vă cât mai multe plimbări cu cortul și focuri de tabără, însoțite de cântece de chitară și voie bună!

5.Cum să alegi traseul pe care s-o pornești...

În primul rând, înainte de a pleca la drum, ar fi indicat să te interesezi cu privire la un anumit traseu pe care ai vrea să-l parcurgi. Trebuie să știi clar gradul de dificultate la care te înhami și, dacă informațiile îți spun că nu este o drumeție tocmai ușoară, atunci ar fi bine să ții cont de acele sfaturi ori recomandări. Cu atât mai mult, dacă ești începător, e bine s-o iei treptat...de la traseele cele mai banale până la cele moderate și abia apoi, să te încumeți la un drum mai dificil.

Poți începe cu trasee ușoare gen: Poiana Izvoarelor, Mănăstirea Caraiman, Cascada Urlătoare, Gura Diham, Cheile Râșnoave, Susai, Cota 1400, Cota 2000 etc... apoi, să continui cu trasee mai îndelungate ca și perioade dar, lejere: Dâmbu Morii- Șapte Scări- Piatra Mare- Drumul Familial sau Timișul de Sus- Cascada Tamina- Stână- Vârful Piatra Mare- Cabana Piatra Mare- Peștera de Gheață- Cabana Bunloc- Dâmbu Morii...ș.a.m.d. După care poți trece la trasee moderate: Piatra Arsă, Peștera de Lapte- Postăvarul și abia apoi la drumeții mai dificile ca Vf. Omu sau Curmătura...ca, finalmente, să ajungi să îți încerci bafta și pe alte lanțuri și masive și inclusiv pe Valea Seacă a Crucii din Bucegi- care are un grad de dificultate sporit sau chiar pe Vârful Moldoveanu, de ce nu?

De regulă, marcajele au o însemnătate și o logică a lor. Banda presupune un traseu lung și anevoios(de exp. Peștera- Obârșiile Ialomiței- Vf. Omu- Mălăiești- uzina Veche- Runcu- Cheile Râșnoave- bandă albastră), Crucea presupune un traseu cu porțiuni abrupte și, în unele cazuri, de scurtă durată(de exp. Crucea Eroilor- Vf. Omu- Bran- cruce roșie sau Postăvarul-Drumul Roșu, prin Prăpastia Lupului- traseu scurt- cruce roșie), Triunghiul presupune un traseu ocolitor (și chiar șerpuitor, pe unele porțiuni, aș putea spune- de exp. Piatra Arsă- triunghi albastru, Cheile Râșnoavei- Cabana Cheia, prin Predeal- triunghi galben) iar Cercul semnalează cascade,peșteri sau diferite puncte ori refugii (cerc albastru Cascada Caraiman, Cerc roșu- Cascada Urlătoare, Cerc albastru- Peștera de Lapte).

Nu uitați nicicând de faptul că inconștiența costă vieți! Și nu vă înhămați la un drum pe care credeți că nu sunteți capabili să-l faceți! Sunt unele trasee pe care nu mai ai cale de întoarcere și pe care, vrei-nu vrei, va trebui să le continui...ca atare, gândiți-vă de o mie de ori înainte de a o porni la drum.

Dacă sunteți într-un grup și unii sunt mai experimentați decât alții, va trebui să țineți cont de cei mai slabi dintre voi și nu de forțele voastre proprii. Vor exista întotdeauna persoane care vor încetini ritmul grupului... Mergeți în pașii celui mai încet dintre voi...

Par lucruri atât de banale dar, totuși, atât de importante... Am văzut atâtea grupuri haotice încât, m-au făcut să ajung la concluzia că exact informațiile banale, pe care le știe tot omul, nu sunt și puse în practică.

Întotdeauna, în orice grup, se va găsi și un lider...Acel lider va veni cu propuneri iar ceilalți vor spune dacă sunt sau nu de acord... Un lucru e sigur: cu cât vor fi mai mulți lideri, cu atât haosul va fi pe măsura drumețiilor și cu cât liderul se înhamă după propriile-i puteri uitând de ale celorlalți, cu atât aventura va deveni mai haotică și mai plină de peripeții...fiindcă, de regulă, lideri într-un grup devin cei care cunosc traseele.

Nu e o critică ci, o subliniere pentru lideri...pentru a face drumețiile accesibile pentru toți membrii grupului respectiv.Din punctul meu de vedere, cu cât grupul este mai mare, cu atât responsabilitatea este mai mare.

Drumețiile montane NU înseamnă s-o iei cu telecabina până la Babele și de acolo, în pași de vals până la Omu iar ...Cei care iubesc muntele cunosc lucrul acesta. Pentru cei care, au, însă, un teribilism înnăscut, le spun doar atât: Muntele nu este o glumă proastă dar, dacă nu-l iei în serios, poate deveni astfel...

Nu costă să te informezi... Sunt atâtea site-uri și blog-uri pline cu recomandări...

Așa că vă doresc s-o porniți la drum pe gândite, să alegeți trasee pe măsura forțelor proprii și s-aveți drumeții faine!

6. Cum să-ți alegi echipamentul pentru alpinism

În primul rând, nu vă apucați să faceți alpinism de unii singuri... Sunt cursuri și școli speciale pentru așa ceva. Nu este un sport oarecare și necesită mai mult decât o simplă pasiune... Puteți apela la Alpin Club Carpatic sau la Flo Adventure sau Alpin Club Ecoul sau Alpin Club Elite ori Alpin Expert... Sunt o sumedenie de școli care să vă poată iniția în acest sport. Totodată, există mai multe categorii de alpinism: Alpinismul clasic Alpinismul tehnic Escalada- fără coardă sau pe clădirile orașelor Sunt trei tipuri de așa-zis alpinism, complet diferite.

Pentru practicarea alpinismului clasic, echipamentul trebuie să cuprindă:

1.Anneau-uri. Trebuie să fie foarte ușoare dar, rezistente la abraziune (22KN)

2.Lanțuri. Importantă este rezistența buclelor, precum și eficiența acestora în trasee îndelungate.

3.Blocator. Deosebit de important pentru cățărările pe stâncă... Există blocatoare pentru mâna dreaptă dar și pentru stângaci.

4. Bucle. În magazinele de specialitate veți găsi două tipuri de bucle: echipate și neechipate.

Diferența constă în faptul că cele echipate au la capete carabiniere.

Echipate...

Neechipate...

5.Carabiniere. Și acestea sunt de mai multe tipuri, în funcție de necesitatea lor...

Cu clapetă, cu șurub, cu autoblocare, pentru materiale.

Cu clapetă.

Cu șurub.

Cu autoblocare

Pentru materiale.

6.Casca pentru protecție

7.Coborâtoare. Veți găsi și aici mai multe tipuri. Unele se pot folosi în sistem de autoblocare, împiedicând căderea, unele pot fi întrebuințate pentru corzi de 7-11 mm, altele pt corzi de 9-12mm etc.

Pentru corzi de 7-11 mm...