La urma urmei, muntele este un loc pentru oricine,atâta timp cât știi să-l apreciezi. Blogul va exclude, însă, următoarele categorii de oameni: o parte a devoratorilor de grătare (pentru care natura și relaxarea presupun o poiană unde să poți parca mașina pe iarbă, manele date la maxim și gunoaiele lăsate în urmă- și cărora le-aș da pe post de amendă o noapte petrecută la Glina), domnilor sau domnițelor cu aer de club (care, după ce iau telecabina până la Babele au impresia că pot ajunge și la Cruce în sandale cu fluturași sau care vor să ajungă la Urlătoarea în papuci cu toc) și pentru teribiliștii (care cred că pot străbate înălțimi ori trasee precum Valea Seacă a Crucii, Valea Jepilor ori Valea Rea în adidași).
Natura te primește cu brațele deschise dacă știi s-o iubești și s-o respecți. Altfel, ea își va lua rebutul.
